Szente-Öcsi József / Wikimedia Commons (CC BY 3.0)Calul din Firtos
Povestea iubirii ascunse a unei zâne și a calului prefăcut în piatră după căderea în prăpastie.
🔈Înregistrare audio în curând - ascultă legenda aici
Tradiția spune că o zână care locuia în cetatea Firtos s-a îndrăgostit pe ascuns de un tânăr flăcău mortal. Noapte de noapte se întâlneau pe furiș, pe o potecă îngustă unde muntele se prăbușește brusc într-o prăpastie. Într-o astfel de noapte, calul flăcăului a călcat greșit pe poteca strâmtă, și cei doi, cal și călăreț, au fost trași împreună în prăpastie. Ca să lase o amintire eternă a acelei iubiri și a clipei în care s-a sfârșit, zânele au prefăcut calul în piatră chiar în locul unde a căzut. Localnicii spun că piatra își schimbă și astăzi culoarea odată cu anotimpurile și vremea - mai întunecată înainte de ploaie, mai deschisă pe cer limpede - ca și cum muntele însuși ar prevesti ziua următoare. Stânca despre care se spune că păstrează forma calului credincios poate fi arătată și azi de-a lungul potecii, iar pentru cel care pornește călare pe platou, ea este primul salut din povestea de altădată.
Cetatea Tartod
Rivalitatea dintre Firtos și rea Tartod, încheiată cu o cetate înghițită de pământ.
🔈Înregistrare audio în curând - ascultă legenda aici
Legenda spune că, după potopul cel mare, două surori zâne, Firtos și Tartod, au ales drept cămin vârful care se înalță peste platou. Firtos era frumoasă și bună la suflet, iar tovarășele ei zâne au ales-o repede drept regină; văzând aceasta, sora ei Tartod, rea și vicleană din fire, s-a umplut de invidie. Când Firtos s-a hotărât să-și ridice o cetate, zânele ei au înălțat zidurile într-o singură noapte, iar de bucurie au aprins focuri și au dansat sub pietrele proaspăt puse. Văzând asta, Tartod a jurat că va ridica o cetate și mai frumoasă înainte de cântatul cocoșilor - și că va furi piatra de temelie a cetății surorii sale pentru a ei. La miezul nopții, împreună cu zânele ei rele, a năvălit asupra zidului neterminat al lui Firtos, a scos piatra de temelie și a înfipt prin ea o bară de fier, ca s-o poată duce. Dar când povara trecea peste Corund, a cântat un cocoș, vestind sfârșitul nopții și, odată cu el, sfârșitul puterii zânelor. Bara de fier s-a frânt în două, piatra a căzut, iar jurământul lui Tartod s-a prăbușit odată cu ea: cetatea ei pe jumătate ridicată s-a surpat în pământ chiar în clipa aceea. Astăzi nu i se mai văd decât ruinele, ascunse adânc în pădure - mărturie tăcută că răutatea, chiar și cu puterea zânelor în spate, nu-și atinge scopul.
Likaskő
Piatra de temelie furată și căzută, devenită poartă de piatră a norocului și tămăduirii.
🔈Înregistrare audio în curând - ascultă legenda aici
Tradiția spune că Likaskő nu este altceva decât piatra pe care zânele rele ale lui Tartod au furat-o de la sora ei Firtos, ca să o pună la temelia propriei cetăți. Au înfipt prin ea o bară de fier ca să o poată ridica și treceau deja peste Corund când a cântat un cocoș, vestind sfârșitul miezului nopții. În clipa aceea vraja s-a frânt: bara de fier s-a rupt, piatra de temelie pângărită a căzut și a rămas acolo până astăzi, străpunsă de gaura lăsată de bară. Tradiția spune că cel care trece prin acea deschizătură cu suflet curat primește de la piatră sănătate și noroc - ca și cum răutatea zânelor s-ar fi transformat, în cele din urmă, în bine - în timp ce piatra se arată prea strâmtă pentru cel cu gânduri rele. Pe vremuri, localnicii aduceau aici bolnavii și proaspeții căsătoriți în primele zile de primăvară, ca trecerea prin piatră să le dea putere nouă. Și astăzi mulți se opresc o clipă aici, înainte de a-și continua drumul pe potecile platoului.
